Buna mea bunică, ce mult te-aş iubi,
Dacă lângă mine, tu aici vei fi.
Eu încă de mică am vrut să te am,
Dar şi de bunică sânt copil orfan.
Ce mult bunicuţ-o, vreau să te cuprind,
Cu recunoştinţă, dar cu lacrimi plâng...
Mi-ai crescut părinţii şi i-ai părăsit,
Ai pleacat de unde nimei n-a venit...
Astăzi, bunicuţ-o, este ziua ta
Şi-aş vrea cu plăcere să-ţi dărui ceva,
Dar de sus din ceruri mă priveşti mereu,
Eu însă, bunic-o, nu-ţi ştiu chipul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu