Ţara mea, Moldova mea,
Tu, floarea ce de altă dată,
Cu ce-a greşit inima ta
De ai ajuns aşa săracă?
De mic copil eu te-am iubit
De-atât că m-am născut în tine
Şi graiul sfânt l-am învăţat
Crezând în ziua cea de mâine.
Păşeam pe drumuri de cu zori,
Pe drumurile ţării mele...
Părea împresărat cu flori
Şi cu petale de lalele.
În şcoala ta am învăţat
Patria mea, Moldovă - mamă.
Mereu în versuri te-am cântat
Cu alţi copii ce-i am de-o seamă.
Eu te iubesc aşa cum eşti...
Săracă eşti, dar eşti a mea,
La vatra casei părinteşti
Pe unde alergam cândva.
Tu, ţara mea, mândria mea
Chiar dacă astăzi eşti săracă,
Vom creşte şi te-om ridica
În slăvi, să fii ca altă dată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu