O rândunică obosită
Pe meleaguri ajungând,
A sosit la cuib grăbită
Să-l repare că e frânt.
Vrăbiuţa, gospodina,
Neştiind că-i cuib străin
A intrat în cuibuşorul
Rândunicii locuind.
-Ce drept ai de ai intrat
Aice tu, amică?
Păi, nu ştii, tu l-ai lăsat
În toamna, rândunică.
-Câtă muncă ai depus
Acum să fie-al tău?
-Am făcut unul din paie
Dar s-a dărâmat, zău...
Dar, de ştii cum să îl faci -
Fă unul lîngă mine
Şi asta va dovedi
Că sânte vecine
-Nu! Căci eu o vară-ntreagă
Am tot muncit de zor,
Dar tu într-o clipită
Ai intrat în cuibuşor...
Aşa se-ntâmplă şi în lume
Când unii strâng şi-agonisesc,
Dar alşii fără de ruşine
Averea lor o stăpânesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu